Vertebroplastie și kyphoplastie – stabilizarea tasărilor vertebrale dureroase
Vertebroplastia și kyphoplastia sunt proceduri minim invazive utilizate pentru stabilizarea tasărilor vertebrale dureroase, în special în context osteoporotic, tumoral sau post-traumatic. Ele au ca obiectiv reducerea rapidă a durerii și prevenirea colapsului progresiv al corpului vertebral.
Ce înseamnă vertebroplastia și kyphoplastia
Vertebroplastia constă în injectarea percutană, sub ghidaj imagistic, a unui ciment acrilic cu priză rapidă în interiorul corpului vertebral tasat, cu scopul de a stabiliza segmentul și a diminua durerea.
Kyphoplastia adaugă un pas suplimentar: înainte de injectarea cimentului se introduce un balon special în corpul vertebral, care este insuflat pentru a restaura parțial înălțimea și a crea o cavitate controlată. Ulterior, în această cavitate se injectează cimentul, cu un risc mai mic de extravazare.
În practica curentă, luăm în considerare aceste proceduri în:
- tasări vertebrale osteoporotice cu durere intensă, refractară la tratament conservator;
- anumite leziuni vertebrale tumorale (metastatice sau hemangioame) cu instabilitate limitată, unde obiectivul principal este controlul durerii;
- tasări post-traumatice fără stenoză semnificativă de canal, în situații selectate.
Când ajută și când nu recomandăm procedura
Indicația optimă este de obicei o tasare relativ recentă (săptămâni – câteva luni), cu corelație clară între:
- nivelul tasării evidențiat la RMN/CT și
- zona de durere descrisă de pacient, agravată la ortostatism și mers.
Există și situații în care procedura NU este, în general, recomandată:
- deficite neurologice (compresie medulară sau radiculară semnificativă) ce impun decompresie chirurgicală deschisă;
- tasări foarte vechi, fără edem activ pe RMN, la care componenta dureroasă este minimă sau absentă;
- infecții active (spondilodiscită), coagulopatii necorectate sau instabilitate vertebrală majoră ce necesită stabilizare instrumentată.
Cum se desfășoară vertebroplastia sau kyphoplastia
Procedura este în general percutană (fără incizie mare) și se desfășoară în sală de operație, sub control fluoroscopic continuu:
- pacientul este poziționat în decubit ventral, cu monitorizare standard; se utilizează, în funcție de caz, anestezie locală cu sedare sau anestezie generală;
- printr-un abord transpedicular sau parapedicular se introduce un ac special în corpul vertebral tasat, sub control radiologic strict;
- în kyphoplastie, se introduce și se umflă un balon, cu obiectivul de a crea o cavitate și, când este posibil, de a restabili parțial înălțimea vertebrei;
- se prepară cimentul acrilic și se injectează lent, cu vizualizare permanentă a distribuției în corpul vertebral și verificarea eventualei extravazări.
La final, acul este retras, se aplică un pansament mic la nivelul punctului de puncție, fără necesitatea unor suturi extinse.
La ce te poți aștepta după procedură
Unul dintre avantajele majore ale vertebroplastiei/kyphoplastiei este recuperarea relativ rapidă:
- în multe cazuri, pacientul observă scăderea intensității durerii în primele 24–48 de ore;
- mobilizarea are loc precoce, cu reluarea treptată a mersului, în limitele toleranței la durere;
- se recomandă protecție fizică (evitarea eforturilor mari, a flexiilor bruște) pentru o perioadă limitată și ajustarea tratamentului anti-osteoporotic, acolo unde este cazul.
Ca orice procedură intervențională, există și riscuri potențiale, rar întâlnite atunci când selecția cazurilor și tehnica sunt corecte:
- extravazare de ciment în afara corpului vertebral (de obicei asimptomatică, dar monitorizată atent);
- durere reziduală sau incomplet ameliorată, mai ales dacă există și alte surse de durere spinală;
- risc teoretic de tasări ulterioare la niveluri adiacente, în contextul unui os osteoporotic fragil.